să te induci în eroare până la marginea acestui poem

presupune un curaj kamikaze din partea ta

mai ales că tu nu ai iubit niciodată ferocitatea ierbii

și nici nu ți-ai ascuns numele de frică

ai trăit pur și simplu prin mințile oamenilor fără chirie

iar când ai plecat în sfârșit

le-ai spart serviciile de porțelan

pentru că cioburile lăsate în urmă

aduc întotdeauna

noroc

 

așa că ce ai putea să meriți

un desert scris cu stiloul pe un grăunte de nisip

sau iubirea unor sperietori?

 

oricum de ceva vreme

viața ta este ca o bucată de pâine

întinsă pe pământ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*