s-a dezbrăcat pe furiș de zâmbetul meu

aproape la fel cum te desparți de o haină veche

în care anii și-au pecetluit cicatricele

pe lângă cusături

 

dar o voi invita la un joc de cărți pe marginea avalanșei

de unde

poate o să-i fie frică

să rostească cuvintele care produc adâncul

și chiar o să ruginească din mâinile ei

un amurg întreg

 

în felul acesta cred că o să mai rămână puțin

să umble îngrijorată

prin capul meu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*