întotdeauna contrafăcut în mobila care împodobea încăperea

unde eu decapitam minutele de care alții aveau atâta nevoie

era un neînfricat destul

un lan de teamă abandonat între respirațiile și zâmbetele mele

ca niște mustrări de conștiință

ținute în lanțuri

la căpătâiul degetului mic de la piciorul mesei

care dădea semne că oricând

putea să învie

 

oh doamne dacă sângele tău ar încerca să mă pătrundă

ce om neîncetat ți-aș mai fi