Astăzi am înflorit într-un deget. Nu mă crezi știu. La fel cum oamenii nu vor să creadă că și frunzele copacilor dospesc înainte să ajungă acasă în creangă. Iubirea la câini se întâmplă exclusiv prin împingere din patru labe în alte patru. Și nu este futut să ne înțelegem. Avem și noi 8 grame de suflet care să ne îndemne să purtăm în trup o conștiință a lătratului. Noi câinii avem coloană vertebrală. Stăm drepți în patru picioare spre deosebire de voi fainilor care abia stați drepți în două. Linia dintre cerul gurii unui animal și cerul cer, este despărțită de un șir subțire de oase. Este 23 martie 2017. O zi în care au murit unii, iar alții și-au rătăcit coloana vertebrală în tot felul de tufișuri melancolice sau punți literare. Oamenii aștia ar putea oricând să nu se deosebească de inima lor transformată ad-hoc în colac de salvare. Ei plutesc într-o imensă prietenie a intereselor. Și după o viață de om se reduc foarte ușor la o viață de câine vagabond prin propriile lor sufragerii. Devin niște bravi halitori de ordine și fixisme. Scriu la comandă, beau la comandă, mâncă la comandă, mușcă la comandă și se cacă la comandă. Locuiesc în grupulețe anonime, conduse de anonimi și se spovedesc ca niște anonimi. Aici nu există diferențe prea mari. Haita bipedă este supusă în general unui vânător de capete cu antecedente de idiot. Marele Idiot cântă falsul fals iar bibepezii dau din mâini, țopăie, dau din cur și își spun corzi ale marelui cântăreț. O lume frumoasă este o lume împușcată în cap. De ce?

Ca să învețe să fie cuminte!