în pieptul doamnei

a fost o inimă

a unui poet dezgropat din fericirea lui de câteva etaje

și adus să împroaște viul său ros până la rădăcină

de cuvinte inimaginabile

în carnea neînviată a femeii

 

apoi a venit dumnezeul becurilor aprinse

și s-a făcut o lumină de nedescris

în ochii doamnei