să îți cerni din carne tot întunericul prin lacrimile lor

și să pășești în largul acelei bezne știind că nuditatea s-a lepădat de  trei ori de tine ca și șaua de un cal mort ce vei face atunci? te vei ascunde sub o glorioasă tăcere sau vei umbla de tânăr prin întunericul ăla care se cască asurzitor în calea ta?!

și urcă-mă ca pe un bloc turn care abia își bâiguie etajele și oamenii ce locuiesc în venirea mea atinge-mă din sufletul tău de femeie care vinde totul în calea ei chiar și picioarele de lăcustă ale celor care te-au iubit în mai mult sau în mai puțin pe jumătate sau pe sfert de oră […]

ca o rugăminte metalică dornică să traverseze sâmburele cărnii în căutarea scaunului cu rotile unde amândoi ne păstrăm nefericirea în viață  

până țâșnește laptele precaut și zâmbetul dornic să-mi spargă timpanul de atâta fericire care se repetă ca un nu știu nu vreau nu accept de mai multe ori plăcerea deschiderii tale într-o sfâșietoare orbire   ah și ce frumoasă ești atunci când plângi și din lacrimile tale îmi potolesc setea după o noapte de beție […]

despre destinul furnicilor de a gândi mișcarea care trece prin fața uimită a unui bărbat ce a înghițit dantela iubitei lui la micul dejun   și ce poate fi mai frumos dintr-o groapă unde realitatea se ceartă din imaginație?   eu cred că te atinge chiar mai mult decât mirarea lui francois rinocerul dăruit de […]

cât auzi cu urechile pentru că propozițiile își pierduseră decența stăteau dezbrăcate în fața mea și râdeau în ritmul lor sfâșietor în timp ce albul afișului de sub picioarele lor picura la rândul său dezgustat de aceste orori lingvistice   și atunci mi-am dat seama că orice nemișcare o să se clatine la un moment […]

eu sunt ridicolul care rupe năravul animalului cu dinții peștele colorat și cele două cuvinte venite să îmbrățișeze un dezastru care se pregătea de război   sunt un loc pe unde oricine a umblat o să se întoarcă rănit și îmbrăcat în frica tuturor care au mai umblat înainte prin frigul fructului   dar un […]

sub directa supraveghere a iubitei mele care mestecă orbit și intitulează baloane realizez că sunt mai mult decât un lanț de celule prinse într-un fermoar care defilează ruginit înainte și înapoi de momentul gâdilat de patimi al viitoarei mele aruncări într-o clipă fără căpătâi     dar roșul din ochiul nedormit urcă la cer de […]

până când ai trage perdelele din sufragerie ofuscată să îmi zboare tot entuziasmul din cap   dar vezi tu draga mea în lumea asta de unde sar broaștele să se spele de păcate nu există nicio tehnică de domolire a secretelor care alcătuiesc un bărbat îndrăgostit doar imagini și chipuri care se repetă cu înfrigurare […]

cu o precizie aproape chirurgicală îți bați clopotele sub pământ de parcă acum te înconjoară grămezile de lucruri cu privirile lor sticloase de păpuși și hohotind te îndrepți spre ieșirea din sufletul unui cal mort încălțată în trei generații de păuni care și-au luat în serios rolul de victime   dar  te rog să-ți ascuți […]

trecut printr-o gramatică a vieții și morții un supraviețuitor al femeilor neinventate și al grădinilor de secunde suspendate într-un imperiu de statistici mortuare   și cred că îți poți da seama cum decurg lucrurile într-un triunghi al ciorapilor de mătase

atunci când nimic din tot ceea ce te înconjoară nu vrea să aibă simplitatea care îmi trebuie astăzi când am decis că mă voi muta într-o piatră să locuiesc iubitele mele urechi asasine mă îndrept spre locul unde auzul e un bătrân care își păstrează pașii în cutii bătute atât de rău în cuie încât […]

am să dispar mă voi închide diplomatic în mine însumi unde am timp să îmi pipăi creierul cu o batistă care se va îmbiba cu toate gândurile mele proaste apoi îl voi umple cu un somn încruntat și voi rămâne așa cum nu am fost niciodată un articol de lenjerie intimă purtat de tine doamna […]

și ai vrea să mă auzi îți voi spune că nu este momentul cuvintelor acum pentru că îmi doresc să fiu auzit de tine atunci când ești pregătită să mă auzi altfel să vorbim doar așa ca să îngrămădim tăcerea lumii într-un colț este egal cu zero   draga mea aici în mine a rămas […]

noaptea tac și dormi înfiptă în credința ta învelită într-un tifon ca o mireasă dezbrăcată pe un altar de rugăciune doamnă din mine începe pământul să te țină în brațe din mine putrezește pustiul din mine și numai din mine se ridică hoardele gândacilor să urle din viitor tot trecutul așa că profită de ziua […]

doar așa ca să îți potolești tu setea de somn încercarea ta este doar un copil prin care urcă alți copii să ajungă bărbați în burțile mamelor lor sau un alt fel de lucruri încăpătoare unde mergătorii și ante-mergătorii își iau în serios rolurile de generali romani veniți să împartă pacea printre umbre cu eleganța […]

pentru că un punct nu începe dintr-o dată cum vezi în filme ci în mijlocul lui tu neînceputul abia atunci vei arunca animalul din tine la gunoi și vei începe de jos în sus să faci pe omul nou-nouț scos din cutie care își dorește aproape cu disperare să ajungă un veteran înfocat al unui […]

smuls din gâtul unui martir și l-aș trece printre degete de uriaș doar pentru a trage în piept miile de urlete ale celor aprinși în nebunia asta a mea de a fuma dintr-un loc public câți salvatori ar avea curajul să se apropie de trupul meu care le împrăștie lumina în toate părțile?  

următoarele zile se decojesc din obișnuință cel dintâi își reorganizează vlaga și trage absurdități cu arcul iar cel din urmă plouă cu nonșalanță peste aripa albă în timp ce eu o îmbrățișez pe cea neagră așa ca hai să ne osândim la tăcere să ne auzim mormăitul gigantic din când în când să ne vindem […]

să îndure pereții acestui oraș unde în fiecare zi traduce poemele poeților în articole de îmbrăcăminte pentru oamenii străzii care îi plătesc tristețea cu tristețe mi-a spus chiar că are un loc al ei unde vine să-și ascundă plânsul de zâmbetele amabile ale trecătorilor   îți dai seama că nu am știut cum să o […]

așa că dacă cineva începe din tine un trup roagă-l mai întâi să îl coboare atât de adânc până nu se mai deosebește adâncimea de el și apoi dacă sub nicio formă nu se rănește cu luciditatea ta de trup lasă-l să se instaureze în tine ca un da îngrozitor

lumina asta enormă care se aruncă să mă ucidă pentru că orice aruncare este o cădere de fapt un chip o domnișoară un greu un minut de sinceritate care împroșcă pe toată lumea în obraz

care nu știe dacă trebuie sau nu trebuie să se deschidă într-un cer senin vodca îmi cutreieră gâtul cu furia tuturor gradelor ei și e o pace în lume atât de groasă încât o poți atinge cu degetul tău cel mai vorbăreț și tot nu vei putea vedea apusul din spatele nins al animalului care […]

să îmi destram conștiința și să o înlocuiesc cu mecanismele bolnave ale unui închipuit mecanic unde sentimentele se adună sub forma unor demonstrații să protesteze împotriva transformării lor în plastic   dar numai așa se poate supraviețui în timpul molimei numai așa din trupul tău nu mai câștigă nimeni un nimic romantic pe care să […]

te întreabă de ce nu vrei să îl calci tu să nu-i răspunzi pentru că este doar o mână criminală chestia aia din mijlocul drumului care se odihnește după moartea cuiva în chipul unui lucru sfânt și la fel ca toate cauzele pe care ești nevoit să le înțelegi gândește-te mai întâi cum ar fi […]

și altcineva trage sforile de urechi ca pe un reproș la adresa propriului tău corp dispărut realizezi că lumea poate oricând să îți încapă în mănuși plină de bale și atunci mai mult ca sigur din creierul tău vor fugi mulți în drumul lor drept ca o lumânare aprinsă prin deșertul elocvent al oamenilor încălțați […]

și apoi să se transforme în statuile care împânzesc parcul de chipuri sincer nu știu dacă ai putea supraviețui în mine pentru că atunci când nu sunt noapte vin păsări ciudate să îmi hăituiască visele cu aripile lor bolnave iar atunci când mă prefac în zi nu mai știu de unde să-mi apuc trupul meu […]

întotdeauna contrafăcut în mobila care împodobea încăperea unde eu decapitam minutele de care alții aveau atâta nevoie era un neînfricat destul un lan de teamă abandonat între respirațiile și zâmbetele mele ca niște mustrări de conștiință ținute în lanțuri la căpătâiul degetului mic de la piciorul mesei care dădea semne că oricând putea să învie […]

către adânci bătrâneți și din tot potopul acestor luni curgătoare eu nu mai împlinesc niciun cuvânt dar din trupul ei nu mă sperie nimeni pentru că sunt doar cel care acoperă inima cu umbră biciuitorul de suflete și linia care desparte o stradă de mâna stângă întinsă să surprindă orice rugăminte aruncată în gol de […]