și de sub umbrelă tu vii și bați de trei ori din palme faci focul de jur împrejurul morții îmi aprinzi o țigară apoi mâncăm împreună o felie de pâine umedă   cineva ne ciocănește ca și cum am fi uși și ne întreabă ceva stupid de ce pisicile când torc nu lasă în urma […]

cu un romantism incurabil de bărbat închis ermetic în oglindă cam așa se întâmplă cu toate lucrurile care ating greșeala și se sparg ele știu să îndeplinească la perfecție rolul de sfori sforile alea bine împletite pe care oameni frumos îmbrăcați în negru vin să ți le arunce în gât doar doar te îneci cu […]

am coborât toate treptele sângelui până într-un vârf care îți cotrobăie prin inimă cu toată sinceritatea ascuțitului   acum trebuie să înțelegi că sunt doar o oră în drum un animal cu șenile dornic să revoluționeze regnul animal cu incertitudini rotunde și girofar iar dacă pretinzi că mă iubești pe sub haine iubito te rog […]

să muște de graniță propozițiile cu sfârșit fericit doar ca să țină piept viiturii unui limbaj de lemn reîntoarcerile nu mai sunt nimic altceva decât treizeci de pești mărunți care dăruiesc din muțenia lor un vis urât al unui vis cu ochi ușor de atârnat într-un fel de arbori întrupați

cu vaietele femeilor adunate în semnul crucii ține minte că după acest gest vei fi numai bun de plâns   dar întotdeauna ștreangul este nevinovat nu-i așa?  

frumusețea prinsă în bandaje sfioase începe să aibă glas peste vârful picioarelor de lebădă   e un semn infernal că din pieptul presimțirii oxigenul s-a spart și vrea să cadă în cioburi splendide peste noi      

să cernem din ochii noștri tot răul griului care ne-a trăit în privire atât de mult încât a prins rădăcini viciul pleoapei de a rămâne închisă   să ne așezăm cumințenia pe ceasul morții și din somnul nostru să ne nască o perdea de guri dispuse să gândească pentru toată lumea care așteaptă să devină […]

doar pentru a scăpa de obsesia paharului plin așezat înaintea ta ca o statuie a libertății nu este neapărat o cale de scăpare ci un mers prelungitor printre independențele dependenței

celorlați veniți să privească acești ochi ficși care nu se mai opreau din limpede

cotrobăia iarba în semn de protest față de refuzul limpede al apei de a mai acoperi nevinovăția pielii cu triunghiul echilibrului   dar rinocerul cu obrazul roșu indiferent se încăpățâna să tulbure liniștea ierbii cu tot felul de dinți stricați   urla și urletul său nu avea de zece ori ecou deschidea gura și nu […]

ca niște oameni normali ce suntem sau spune orice vrei tu pentru că ai gura ușor sfârșită și genele puse în așa fel încât să acopere patru bărbați dintr-un clipit   dar ce răcoare se zbate sub pleoapa ta chemând în cor insectele să se așeze la cină ce noapte ne-ai dăruit cu strigătele tale […]

de bărbații ascunși pe țeava armei ca niște bucăți de metal puse pe ucis   se plimba și din râsul ei săreau schijele femeii fericite să suporte greutatea cusută în pielea vocabularului mătasea ciorapului aruncată în obrazul mulțimii ca o capitulare în vârful grobian al unui penaj de vrabie se plimba și era o doamnă […]

scări imaginare și locuim în leoparzi ca niște vagabonzi dornici să domesticim viețile lor din flori și ultimele două cifre care fac din geamătul tău să tremure cearșaful de albi ce am putea deveni   femeie în trupul tău nu se mai ascunde nimeni așa că pleacă de lângă foc îmbracă-te în hainele mele de […]

cifrei 1 nu are nimic păcătos este doar un foc care nu se mai poate opri din plâns

care cutreieră deșertul cu ochi agresivi și încrucișați în tot felul de enigme dar eu știu clar că nu suntem numai doi amestecați în fuga aceasta prin literatura secetoasă a peisajului derulat cu încetinitorul în mintea lui casantă de victimă știu sigur că este și iubita mea aruncată pe undeva prin peisaj într-o statuie din […]

vin cei singuri să își ascută deflagrațiile infectate și să își elibereze ochii condamnați la închisoarea cârpei în drumul lor spre pământ   doamne umple paharul cu manifeste și potolește-le setea sfâșie cerul în cercuri egale și potolește-le foamea lasă-te de tine și dăruiește-le trup iar când reușești să încapi în batistă cere și ți […]

pe unde zâmbetul tău are voie să curgă până învață să umble  

care învârte roata până se deschide ochiul larg al mulțimii venite să privească căderea oarbă a morții peste un pumn de pământ   acum fiecare om înseamnă o casă de dărâmat

înflorește un arbore cu semnele clare ale nebuniei înnodate adânc în pielea lui de lemn și tot mai mult descopăr ce puțin devin în palma ta care judecă de la început păcatele fructului   doamna mea femeie ție nu îți îmbătrânesc niciodată venele gâtului atunci când gesturile gurii tale se prefac că iubesc? genunchii tăi […]

naufragiat în speranța că tu și eu ne vom transforma insomnia într-un imaculat îngrozitor bătut în cuie de caldarâm   mușc până îmi auzi gura plină de sânge și abia atunci îmi ceri să încetez odată cu acest comportament turbat și să redevin același oarecare măturat de secetă în interiorul unui ochi încruntat care privește […]

aproape a desființat cercul domestic al ochiului stâng în care se adună apa de ploaie pe care orice femeie o folosește atunci când învață să plângă în coasta plină de riduri a bărbatului ei   dar cine mai recunoaște vinul după orbire funia de sânge mi-a încercuit deja obrazul pregătindu-mă să înfrunt lopețile care acoperă […]

în mine se adună lupii să cânte spânzurații și să își atingă boturile umede de tăcerea lor îngrozitoare   da, în mine se întâmplă toate aceste lucidități pentru că numai într-un supraviețuitor poți să auzi chipurile devalorizându-se până nu își mai amintesc nici măcar pleoapele   iar ce mai rămâne din crepusculul piepturilor noastre nu […]

emoția profundă a fragilității nu mai bine ne acoperim capetele cu o glugă și așteptăm cuminți până putrezește întreaga culoare a întunericului?   oricum cineva cândva tot o să crească din ochii noștri când dormim  

ca de o haină veche unde nasturii încă mai întruchipează un fel de abecedar care își duce mâna la frunte pentru a saluta pasărea de porțelan închisă în ochiul tău până la orbire oare vei mai reuși să îți strigi paradisul la sfârșitul mănușii de catifea sau îți vei lua direct zborul prin tâmpla mea?

să mă tăvălesc în obrajii tăi ca un bărbat în călduri iar pe tine să te scoată din minți tot acest fierbinte care îți rupe geamătul în două anotimpuri sau în două jumătăți   o jumătate albă și o jumătate vrabie pe unde țin morțiș verile să treacă atât de dezbrăcate încât le poți vedea […]

în ora când amândoi nu uităm nimic unul din celălalt iar toate lucrurile care ne înconjoară nu sunt ochii cuiva dornic să te reclame cât de frumoasă ești ci o formă de ziduri îmbrăcate decent în halate albe pentru a mitui moartea să rămână la ușa dintre da și noi   așa că doamnă să […]

îmi confecționez bilete dus întors pe drumul laptelui

eu reprezentam semnul de carte împins la sacrificiu prin corespondență   mai exact eram un fel de animal îmblânit cu virgulele liane înnodate deasupra capului ca un fel de cercuri pentru sfinți și trimis de înalții profeți ai somnului să le desprind viscolul din spatele pleoapelor tuturor celor rezemați în tatuaje sau părăsiți   și […]

încălțau dragostea în pantofi cu cioc ascuțit defilau printre dinții infectați ai pieptănului și incendiau ziua de miercuri până la roșul arsurii transformată în grădină de lucruri rare pentru cei mai puțini sufletiști dintre noi   dar eu nu am ascultat niciodată anunțurile căzute din pălăriile oamenilor care treceau în drum spre vitrinele cu dulciuri […]

pe care o frământ din cel mai integru aluat în fiecare zi ascuns într-un fragment de nebunie care gesticulează spre ușile larg deschise ale clopotelor rătăcite înăuntrul mâinilor ca niște războaie îngrozitoare de nervi