al locuinței unde eu înfruntam galbenul ca un soldat spartan moartea venea uneori și râdea

că materialul tulbure din care sunt alcătuite etajele s-a săturat atât de mult de urcările și coborârile mele încât a început să mă privească cu ură   (până în acel moment credeam că toate lucrurile sunt construite să tacă și să dureze)   dar lumina a fost întotdeauna generoasă cu zidurile căzute la fel cum […]

presupune un curaj kamikaze din partea ta mai ales că tu nu ai iubit niciodată ferocitatea ierbii și nici nu ți-ai ascuns numele de frică ai trăit pur și simplu prin mințile oamenilor fără chirie iar când ai plecat în sfârșit le-ai spart serviciile de porțelan pentru că cioburile lăsate în urmă aduc întotdeauna noroc […]

nu mai poate omul să își suflece ceasurile în ceafă de gura lor plină   sunt atât de zilnic încât îmi vine să vomit 1001 poeme despre copilăria mea cu robinete înjurături și noapte   dar presimt că odată și odată lucrurile se vor descoase singure până dezvăluie mâna care a dat voie pungii să […]

în sus și în jos de o propoziție venită din gura unui șef de trib care se mai joacă încă cu sticla colorată   apoi lucrurile vor sta o vreme ascunse printre iluziile libere ale sticlei care a scufundat icebergul într-un gât enorm de balenă eu mă voi închipui poetul care a stins toată lumina […]

genunchii mei au îmbătrânit mai groaznic decât mine așa că foarte ușor aș putea să-mi învinovățesc pielea că nu a reușit să își vindece sângele de sub ea chiar să plec departe de bâlbâielile robinetelor din bucătărie într-un imaculat feroce unde să mă las izbăvit   dar cum îți permiți să vrei atâtea tocmai tu […]

capabilă să ajungă din urmă credința că până la urmă toți suntem un război și o pace cu pumnii strânși   dar vezi tu dragostea mea cum ne întârzie tinerețea din vizita noastră împotriva lumii?   nu o să vorbesc niciodată mai sus decât vârful turn al unei propoziții lasată de un dumnezeu oarecare pe […]

nu presupune revenirea la inundația credinței dacă ar fi așa multe viituri și-ar face apariția într-un pătrat reevaluat să posede patriotismul crucii aici este mai mult o trecere în revistă a unui coridor de la demisol pe unde trec femei scandinave dezbrăcate urmărite de chiriași fanatici și peste toate aceste inerențe puse pe fugă adevărata […]

te aud cum înghiți în sec ceva nu știu exact ce și tocmai din cauza asta te privesc atent gâtul tău subțire ca o scrisoare de adio încearcă să potolească gelozia esofagului de a se arunca afară în o mie de cuvinte lipicioase și abia în acea clipă am realizat că tu ești femeia unui […]

nu mai știu exact care dintre ele a venit să-mi spele trecutul și prezentul de praf dar fiind o excelentă gospodină a spălat chiar și farfuriile murdare înjurăturile de demult a adunat cioburile bețiilor vechi ba mai mult a împins ferestrele din calea urletelor mele a dat cu mopul prin sârma ghimpată a nebuniei care […]

înseamnă că acolo pe undeva încă mai sunt eu partea aia absolut unică a nodului de cravată închis în gât și purtat numai la ocazii speciale când ceilalți trebuie să recunoască un bărbat care se plimbă prin orașul lui spălat pe dinți

a încercat să mă violeze într-un colț al casei unde aproape întotdeauna e mai noapte ca de obicei desigur că din țipetele mele ai putea scrie un roman horror așa că da am scăpat ori a fugit ăla crezând că s-a pornit alarma care învelește oasele cum adică domnule ce făceam cu mâinile sunt o […]

pentru că sunt un cetățean ușor anticipabil și din acest motiv nici hainele nici mănușile nici jobenul nu pot acoperi domnul din mine gesturile mele impecabile supraviețuiesc doar în mediul online pentru că locul acesta este un fel de palton alcătuit din miliarde de biți care pot atinge oricând nimicul printr-un simplu Ctrl-delete   cu […]

Pentru că am fost dresat din naștere să am o retorică previzibilă. Comparația nu are număr de inventar și cu toate astea se creionează suprarealist într-o gândire obosită să fie obosită. Dar teoria punctelor ușor absente, a limbajelor de lemn, a momentelor laconice ne arată o iubire bine creionată a virilității din partea vorbitorului marionetă. […]

cât de stupid se împământenesc picioarele incredibil de lungi ale femeii tale și cred că numai și numai din cauza asta reîncepi să îți spui că fericirea ta este un câine lup iar fericirea ei are tocurile decapitate pentru că orice dragoste este în fond o neputincioasă vărsare de icre dar momentul ăsta atroce în […]

virtutea mea este o umbră printre triburile urletelor frigul îmi zboară pasărea într-un cuib de gheață și atunci râd și atunci cad și atunci îmi închid rânjetul până îl aud explodând într-un șir imens de urale am acoperiș deasupra acestei lacrimi am și maniere și frunze și verde și pași și tot e târziul acesta […]

într-un bărbat civilizat lasă-te pradă tuturor zvonurile cu gust de om și îngenunchează în tăcerea ta un amurg întreg de chipuri   eu voi deschide pieptul marionetei și îi voi spăla inima de riduri

lăsarea în urmă și dumnezeul de tablă pe unde se războiesc copiii suflând în cercuri hârtia care a învelit cândva jugularele semințelor în povestea de dragoste a ieșitului din trupul cojii   sunt un bărbat prielnic atunci când pe sub pielea mea se adună intersecțiile să vomite plebea malurilor și cuvintelor lor frumos aranjate printre […]

ca o eșarfă roșie și nu mai râdea nimeni atât cât i-ar fi trebuit să se ridice și să umble ea este o femeie ușor de folosit de întors pe deget de rugat înaintea sexului să lămurească pe toată lumea cu iubirea ei ghemuită dar eu am picurat o dată de două ori lașitatea mea […]

cum se rostogolesc spre ana care spăla ciorapii iubitului ei mort o altă seară în care îmi las tâmplele și umbra prea întristate într-o încăpere din acest poem vino și linge-mi noaptea din obraji femeie vino și aprinde lumina în acest păcat de unde și eu și tu și iadul alcătuim un singur oraș unde […]

cum râd în spatele biciuit al cerului gurii

care a învățat restul mâinii să aibă identitate înseamnă că acolo undeva înăuntrul tău există un alt om care a săpat o groapă imensă în subsoara peștelui pentru a-și ascunde crima cât mai departe de cercurile constrictoare ale rugăminții și tocmai această îngropăciune asurzitoare în perfecțiunea beznei șterge obrajii până se văd oasele conștiinței zâmbind […]

iar toate minutele care ți-au mai rămas să prindă aripi

o să ne prăbușim leii într-un scâncet o să ne acoperim gemetele cu frunze și vom aștepta (de aceea sub pleoape strâng până la sânge placenta și de durere plouă în oglinzi) probabil sunt jumătatea neputincioasă a haitei care vânează întemeierea unor zile interzise pe sub întuneric iar tu ești femeia în care s-a sinucis […]

recompune din aduceri aminte laptele mamei dar cine trebuia să înțeleagă a înțeles de mult că bărbații care își amintesc nu sunt nimic altceva decât un lung șir de fundaluri și incizii la granița dintre ironie și hazard pentru care nu merită să îți obosești genunchii cu rugăminți un astfel de bărbat nu are escale […]

pentru că tăcerea mea este un bulgăre de pământ aruncat în gura copilului  

dornic să-și acopere tâmplele până la inimă dar tu dormeai închisă între cei patru pereți ai pleoapei și nu auzeai nimic din greșelile mele

venea în capul păpușii să își potolească zilele eu doar intram pe sub pielea ta ca o adunătură tandră dornică să-și vândă somnul fără cuvinte și doamne ce liniște erai iubito în mintea mea

deșurubat până mi se vad oasele orașelor de sub piele închis și deschis interpretat și prescris tuturor doamnelor dornice să se aventureze în venele înroșite de furie iubit pe furiș fumat și stins în capul scrumierei mă las zdrobit în sufletul tău în cuvântul tău în pasul tău măturat de furtună și realizez ce viu […]

ca și un dumnezeu în sângele lui beat nu înseamnă că exiști între viață și poezie sau că ai venit să cultivi nebunul din tine cu sintagma nebuniei ci presupune demersul dintre un fel de tu al tuturor și labirintul vinului în care zilnic spui tatăl nostru este mama noastră care s-a aplecat să își […]